O cafea la malul marii

Dupa un pranz magistral am baut o cafea agitata si suparata pe o terasa din statiunea nationala Venus. Am savurat fiecare picatura, cu gandul la urmatoarea cafea delicoasa pregatita de aceeasi persoana. Daca esti pe malul marii nu uita sa experimentezi o cafea gustoasa, intr-un loc special. Pentru maine o cafea tare, aromata si presarata cu idei, fredonand „Au cafe des delices” cu gandul la misterul oriental care pluteste in aer, dupa vizionarea videoclipului.

Multumiri celei care mi-a facut cafeaua.

repriza a doua de scaldat

Marea linisitita, vreme frumoasa si lume haioasa.

Seri duhovnicesti

Seri duhovnicesti IPS Bartolomeu : Versiuni ale Bibliei – Alba-Iulia 2001(2 parti).

partea 1:

partea 2:

Mitropolitul Bartolomeu

Bătrânul oştean

(Fragmente din Cuvântul Arhimandritului Bartolomeu Anania la şedinţa din ianuarie 1993 a Sfântului Sinod în care s-a validat alegerea sa ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului; extras din volumul “Apa cea vie a ortodoxiei”, Editura Renaşterea, 2005)

“Sunt atât de nepregătit pentru acest eveniment al vieţii mele, încât nu am avut răgazul să-mi însăilez câteva rânduri, spre a mă prezenta în faţa Dumneavoastră cât de cât coerent şi cât de cât concentrat pe ceea ce, probabil, ar trebui să vă spun.
Cei care mă cunosc ştiu bine că, de-a lungul unei vieţi, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă spre a mă ţine cât mai departe de treapta ierarhiei superioare bisericeşti, pe care dintru’nceput am considerat-o sfântă, pentru care am avut un adevărat respect, o adevărată veneraţie, şi pe care întotdeauna am socotit-o, în conştiinţa mea, după criteriile Sfinţilor Ierarhi. Şi pentru că, totuşi, trebuie să existe o clipă a mărturisirii: Am făcut aceasta nu numai pentru că mi se părea că am şi alte treburi de îndeplinit – fie în literatură, fie în administraţie -, dar şi pentru că, în fondul intim al sufletului meu, nu m’am socotit vrednic de o asemenea misiune (înainte de a ţi-o spune alţii, e imperios necesar să ţi-o spună propria ta conştiinţă). În al doilea rând, o dată cu vârsta mi-am cumpănit puterile şi m’am întrebat dacă, într’adevăr, pot să duc pe umeri o astfel de povară. (…)

De aceea nu m’am urnit din aşezământul de la Văratec decât în clipa în care Prea Fericitul Patriarh Teoctist mi-a transmis, prin telefon, poruncă.

Iată că într’o asemenea circumstanţă, era firesc să mă întreb: De ce Biserica noastră nu are un steag al ei, care s’o individualizeze, s’o particularizeze faţă de alte Biserici? Şi mi-am zis: Pentru că la noi, românii, Biserica şi Patria au unul şi acelaşi stindard! Ca atare, rostirea lui Dumnezeu – prin Colegiul Electoral Bisericesc de astăzi – am primit-o (şi vă rog să-mi permiteţi să o primesc) ca pe o chemare sub drapel căreia bătrânul oştean, chiar în rezervă, nu putea să-i răspundă decât: Prezent!… Şi iată-mă aici! (…)

Aş putea mărturisi că, dacă mă uit bine în urmă, eu, arhimandritul Anania, cel căruia i-a mers numele că nu excelează prin obedienţă, am făcut, totuşi, ascultare: toate funcţiile prin care am trecut de-a lungul a trei decenii le-am primit ca atare, fără să cer vreodată ceva, şi cu atât mai puţin să mă lupt pentru vreuna dintre ele. (…)

Mai am o emoţie. Este adevărat că mi-am făcut studiile, o parte din ele, la Cluj. Tot atât de adevărat este şi faptul că am condus greva studenţească din iunie 1946, îndreptată atât împotriva stăpânirii comuniste, care atunci se înscăuna şi prindea puteri, cât şi împotriva şovinismului şi revizionismului maghiar.

Am fost exmatriculat din Universitate; a început lungul şir al arestărilor. După prima şi a doua am fost izgonit din Cluj, sub paza câte unui agent de siguranţă, dar m’am reîntors în oraş pentru o nouă tentativă de a-mi relua studiile. După cea de a treia arestare însă am fost din nou expulzat, dar sub cuvântul de ordine că nu mai am voie să calc pe teritoriul Clujului, cel puţin atâta vreme cât va trăi generaţia care m’a cunoscut.

Această interdicţie formală din partea puterii am încălcat-o abia peste opt ani, când inima m’a împins să merg la înmormântarea dascălului meu Victor Papilian. Apoi, ori de câte ori am mai călcat prin acest oraş mi-am adus aminte de vechea interdicţie, cu sentimentul că încalc un teritoriu străin, că merg acolo prin fraudă.

Dar atunci, în acel noiembrie 1947, pe o ploaie măruntă de toamnă, am fost expulzat din Cluj pe drumul Apahidei, până la Topliţa, cale de 200 de kilometri, escortat de jandarmi, din post în post. Înainte însă de a fi părăsit biroul ofiţerului care-mi comunicase interdicţia, i-am spus doar atât: “Domnule anchetator, dumneavoastră, puternicii de astăzi, vă faceţi un titlu de glorie din a fi desfiinţat graniţa de pe Feleac. Observ cu profundă tristeţe şi amărăciune că, cel puţin pentru un cetăţean al acestei ţări, Feleacul continuă să rămână graniţă. Vă salut”. Am făcut apoi semn agentului care aştepta lângă uşă şi am plecat, pentru ca să fiu trecut sub escorta jandarmilor.

Vă rog să-mi înţelegeţi această mărturisire de suflet, iertându-mi şi emoţia cu care conştiinţa mea înregistrează faptul că mă voi numi arhiepiscop şi al Feleacului. Deşi generaţia mea încă există, cred că hotărârea de astăzi a Bisericii mi-a ridicat interdicţia de a mai intra în Cluj şi mi-a desfiinţat graniţa de pe Dealul Feleacului.

Mie nu-mi rămâne decât să vă mulţumesc din adâncul sufletului. Să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru voia Lui. (…)”

Bătrânul oştean şi-a făcut datoria faţă de Biserică şi faţă de Patrie. Bătrânul oştean s-a stins demn, în Clujul căruia i-a fost exemplu de curaj şi românitate. “Înaltul”, aşa-i spuneau apropiaţii şi credincioşii prezenţi duminica la slujba de la Catedrală, şi poate că puţini ierarhi vor mai fi meritat, pe măsura lui, acest apelativ.

Am fost contemporani cu un om mare. La Mănăstirea Nicula, pe când rescria, într-o limbă română actuală, toată Sfânta Scriptură, Înaltul Bartolomeu avea pe masa de lucru, pe un dispozitiv rotitor, Biblii în greaca veche, latină, ebraică, engleză, franceză, italiană. Le consulta pentru fiecare verset, pentru a da o variantă în română cât mai adecvată, atât din perspectivă teologică, cât şi lingvistică.

Predicile sale şi Pastoralele de Paşti şi de Crăciun sunt documente excepţionale, dovezi limpezi că dogmele cele mai subtile pot fi înfăţişate credincioşilor şi că mesajul evanghelic e la fel de cuceritor dacă e povestit cu har.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Înaltul nostru Bartolomeu!

(sursa: MihneaMaruta.Ro)

Cum a devenit milionar un copil de 9 ani

Inspirat de mama sa, canadianul Ryan Ross a devenit antreprenor la vârsta de numai 3 ani, când aduna bani din vânzarea ouălor la biserică. Astăzi are şase afaceri.
Are 9 ani, iar averea sa se apropie deja de un milion de dolari. Nu are telefon mobil, nu-i place şcoala şi nici jocurile pe calculator. În schimb, este pasionat de hochei şi face afaceri de la vârsta de numai 3 ani. Micul Ryan Ross, care locuieşte în regiunea Ontario din Canada, a fost supranumit de presa locală „Tiny Trump” („Micul Trump”). În şase ani, a ajuns să deruleze şase busines suri.

Astăzi, el are opt angajaţi, unii dintre ei part-time, şi este invitat la diferite evenimente să ţină discursuri motivaţionale.

Investiţie de 60 de dolari

Chiar dacă a fost inspirat şi ajutat uneori de părinţii săi, Ryan Ross şi-a gândit singur afacerile. „Ideile au fost discutate întotdeauna cu părinţii mei înainte să încep orice afacere. Ideile sunt ale mele, iar planul de afaceri este un efort comun”, spune Micul Trump, pentru EVZ.

Ryan a cumpărat, pe când avea 3 ani, cu 60 de dolari, 52 găini ouătoare. „Găinile produceau 48 de ouă pe zi. Vindeam ouăle la biserică şi în comunitate, la un preţ de 3 dolari duzina. Când trăgeam linia, după toate cheltuielile, aveam un profit de 330 de dolari pe lună. Şi astăzi mai am găini”, îşi aminteşte el de prima sa afacere.

La 4 ani, Ryan a început să crească iepuri pentru carne, despre care spune că „sunt prolifici şi profitabili”. Apoi a urmat o afacere în care, cu ajutorul părinţilor săi, vindea în fiecare sâmbătă, în Piaţa Fermierilor, ouă, cafea, buffalo burgeri şi unele spe cialităţi culinare. Profitul pentru fiecare zi petrecută în piaţă se ridica la 1.000 de dolari, spune micul businessmen.

De la asigurări la deszăpezire

Cu o parte din banii pe care i-a obţinut din aceste afaceri, Micul Trump a pus bazele unei companii de asigurare a locurilor de muncă. Are un angajat care se ocupă de acest serviciu, care există în continuare şi este profitabil, spune Ryan. Firma lui are şi alte activităţi precum deszăpezire sau îngrijirea curţilor şi a gazoanelor.

„Dacă nu ar fi profitabil, nu mi-aş pierde timpul”

Apoi au urmat investiţiile imobiliare. „Mama mea spune că toţi oamenii bogaţi au investiţii în imobiliare şi am vrut şi eu”, îşi aminteşte Ryan. El a construit o vilă cu patru apartamente, care îi aduce bani din chirii. Ultima găselniţă este să facă bani din apariţiile publice cu discursuri motivaţionale. Tariful pe care îl percepe pentru participarea la o conferinţă pleacă de la 500 dolari şi ajunge la 4.000 dolari.

„Toate businessurile pe care le-am demarat au un grad mare de profitabilitate. Dacă nu ar aduce câştiguri bune, nu mi-aş mai pierde timpul”, susţine micul întreprinzător. El spune că gestionarea afacerilor nu-i ia mai mult de o oră pe zi şi că intenţionează să aloce mai mult timp acestor proiecte.

Pasionat de hochei

Modelul lui Ryan Ross este mama sa, Savannah Ross. Pe lângă afacerile în domeniul imobiliar, ea are şi compania Rich Mom, prin care îşi organizează evenimentele publice unde are discursuri motivaţionale şi îi învaţă pe oameni cum să-şi câştige independenţa financiară.

„Merg la şcoală mai mult ca să mă întâlnesc cu prietenii. Am fost educat acasă. Citesc cărţi de afaceri şi motivaţionale. De asemenea, ascult şi citesc ceea ce spun alţi oameni de afaceri de succes, cum e, spre exemplu, Donald Trump şi Les Brown”, povesteşte tânărul antreprenor.

Marea sa pasiune este însă hocheiul, căruia îi dedică cel puţin două ore pe zi în timpul săptămânii şi mai multe în weekenduri. „Când voi avea 18 ani, voi face parte din Liga Naţională de Hochei”, visează Ryan.

El nu are telefon mobil şi nici nu e pasionat de vreun alt gadget. Petrece destul de puţin timp la calculator, nu se joacă şi nu are niciun joc video în casă. Răspunsul la telefoane şi bilanţurile le-a delegat secretarei şi directorului tehnic.

INIŢIATIVĂ PRECOCE

15 sfaturi cum să creşti un mic mogul

Părinţii care observă la copiii lor un potenţial de a deveni oameni de afaceri îi pot ajuta să-şi dezvolte calităţile. Ei pot urma câteva sfaturi propuse de Forbes.com.
1. Căutaţi semnele. Copiii independenţi şi creativi care au aptitudini pentru rezolvarea problemelor au cele mai mari şanse să devină tineri antreprenori.

2. Stimulaţi-i imaginaţia. Arătaţi-i ce posibilităţi de a face afaceri există cu ajutorul călătoriilor, discuţiilor despre mediul înconjurător, ştirilor importante şi lucrurilor care au impact asupra lumii.

3. Ascultaţi-i. Este sfatul lui Phyllis Cheung, fondatorul MyWedding- Concierge.com. Fiica sa de 5 ani a venit cu ideea unei aplicaţii pentru telefonul mobil asemănătoare cu o carte de colorat.

4. Trimiteţi-i într-o tabără tematică. Tot mai multe universităţi şi comunităţi de afaceri sponsorizează tabere pentru adolescenţi, unde aceştia învaţă abilităţi de prezentare, inovare şi muncă de echipă.

5. Educaţia de acasă. Un tânăr întreprinzător de succes are nevoie de interacţiune educativă acasă cu adulţii din familia sa şi nu numai.

6. Puneţi lucrurile în context. Nu este niciodată prea devreme să le explicaţi copiilor importanţa afacerilor în întreaga lume şi cum poate fi îmbunătăţită calitatea vieţii.

7. Percepeţi dobândă. Atunci când copilul vrea să înceapă un mic business şi are nevoie de câteva sute de euro, asiguraţi-vă că el este conştient de costul capitalului şi că va trebui să plătească o dobândă.

8. Economii pentru urgenţe. Dacă apare profitul, nu vă fie frică să le frânaţi puţin dezvoltarea afacerii pentru a pune bani deoparte.

9. Cunoaşterea legii. Prevederile legale referitoare la minori trebuie studiate cu atenţie.

10. Relaţii bune cu Fiscul. Dacă afacerea aduce profit, copilul trebuie să ştie că va plăti impozit.

11. Găsiţi un mentor. Micii moguli au nevoie de un exemplu pe care să-l urmărească şi să-l urmeze.

12. Lăsaţi-i să greşească. Cea mai bună metodă de a-i învăţa să fie perseverenţi este să-i lăsaţi să greşească atunci când o fac.

13. Fără presiuni mari. Entuziasmul copiilor este molipsitor, însă prea multă presiune din partea părinţilor l-ar putea alunga de tot.

14. Încurajaţi echilibrul. Pasiunea tinerilor se poate stinge repede, aşa că lăsaţi-i să se joace.

15. Insuflaţi-le smerenie. Pregătiţi-i să-şi creeze o imagine bună în presă, lăsaţi-i să fie ei înşişi.

[sursa evz.ro]

Plin de sine

Daca vrei sa agati pe cineva, ia exemplu:

si poate renunti la metoda asta.

 

Coloane sonore din anii ’90

1. It Must’ve Been Love
Artist: Roxette
Film: Pretty Woman

2.Have You Ever Really Loved A Woman
Artist: Bryan Addams
Film: Don Juan DeMarco

3. Because You Loved Me
Artist: Celine Dion
Film: Up close and personal

4.My Heart Will Go On

Artist: Celine Dion
Film: Titanic

5. I Don’t Want To Miss A Thing
Artist: Aerosmith
Film: Armmegeddon

6. Everything I Do
Artist: Bryan Adams
Film: Robin Hood

7. I Will Always Love You
Artist: Whitney Houston
Film: The Bodyguard

8. Love Is All Around
Artist: Wet Wet Wet
Film: Four Weddings and a Funeral

9. Gangsta’s Paradise
Artist: Coolio
Film: Dangerous Minds

10.Baby I Love Your Way
Artist: Big Mountain
Film: Reality Bites