Febra vietii…

In cadrul unei prea evident plictisitoare emisiuni duminicale, un „bun-fin”, „bun-fin” psiholog se straduia sa isi ostoiasca intrucatva setea de banalitati perorand despre asa-zisele cauze „ontologice” care ar sta la baza conflictului dintre generatii. Cum subiectul imi pare a fi, altfel, destul de incitant, mi-am propus in cele ce urmeaza sa imi ostoiesc si eu o sete. – De concret.

Lipsa de comunicare intre generatii isi are cu siguranta o cauza in eroarea adultului de a confunda termenii „adolescent” si „elev”, de a-i considera ca acoperindu-se reciproc. Adolescentul nu poate fi doar „elev”. Complexul sau psiho-somatic inglobeaza „elevul” dar il si depaseste enorm. Cu toate acestea, pentru parinti, pentru profesori el este aproape intotdeauna – „elevul”, copacul caruia i se porunceste sa-si pastreze o singura creanga. Acest nefericit reductionism practicat de lumea adulta provoaca ruptura, anuleaza din start comunicarea. Este, pentru adolescent, o enorma frustrare sa fie diminuat, sa i se reduca vastul teritoriu fiintial la o singura regiune.

Subtierea respectului aratat celor mai in varsta este consecutiva pierderii increderii in capacitatea acestora de a-l respecta, de a-i intelege si accepta intregul. Si atunci, nu devine astfel usor explicabil faptul ca adolescentul adera la un grup, la o „gasca”, preferand in chip evident compania prietenilor celei a parintilor? Data fiind situatia mentionata, este cum nu se poate mai firesc sa se indrepte catre cei care ii ghicesc si alte calitati decat aceea de a fi elev.

Adolescenta este privita prea ades ca un soi de boala, ori cel mai sigur ca o ploaie de vara – abundenta, nebuna, dar scurta, trecatoare. „Iti va trece”, – sunt cuvinte repetate obsesiv de care ajung sa te doara timpanul si sufletul. Toate glasurile te asigura ca apele, acum involburate, ti se vor mai linisti, ca patosul, prin maturizare, se va dilua. Febra vietii nu e insa viciu adolescentin. Intocmai cum a-ti sechestra pasiunea si entuziasmul la tangenta cu viata nu e o prea mare virtute a celui in etate. In fapt, vulcanii adultului majoritar sunt stinsi. Iar oamenilor pe care lava nu ii mai viziteaza li se pare firesc sa le interzica celor vii fierberea.

Nu contextele sociale diferite, nu mentalitatile care se schimba sunt, prin urmare, vinovate de conflict. Cauza trebuie cautata in inima suferinda de frig a adultului. Daca, pe masura inaintarii in varsta, oamenii isi pierd tot mai mult capacitatea de a se bucura, de a se entuziasma, de a se aprinde, nu e din ratiuni ce-ar tine de firescul evolutiv. Verva sangelui e intotdeauna o conditie sine-qua-non a vietii cu sens, a vietii traite ca valoare.

Perioada adolescentei este perioada de gratie in viata fiecarui om. Tot mustul e gratis si din belsug. Pe cand, adultul are nevoie de efort pentru a si-l procura. Tocmai de aceea, a trai in proximitatea unui adolescent ar trebui sa insemne bucuria contaminarii. A nu se savarsi deci crima odioasa de a-i trece sangele in carantina, de a-i inchide pulsul intre paranteze!

(sursa Revista de Interes general)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: