“Caine de paza” sau “cel mai bun prieten al omului”?

Ajunge oare sa fii, ca ziarist, “gardian al democratiei”? Ca tot s-a reluat de curand aceasta tema…
Poate ca ar trebui sa pornim prin a ne reaminti ce vrea sa insemne cuvantul “democratie”. Conform NODEX, “democratia” este acea “forma de organizare si de conducere politica a societatii care proclama suveranitatea poporului”.
Conform DEX-ului din 1998, “democratia” este o “forma de organizare si de conducere a unei societati, in care poporul isi exercita (direct sau indirect) puterea”. De altfel, cele doua cuvinte grecesti “demos” si “cratos” se traduc prin “popor” si “putere”. Prin urmare, atunci cand vorbim despre “democratie” avem in vedere libertatea de autodeterminare a unui popor.
Democratia nu presupune insa doar libertatea si puterea de a decide, ci si capacitatea. Iar capacitatea de a decide cere intelegere, cere constientizare, nu doar atingerea varstei de 18 ani.
Asa ca, pe sleau, …despre ce vorbim atunci cand rostim “democratie”? Nu e oare un concept destul de gaunos? Da, beneficiem si avem nevoie de libertate. Este conditia primordiala a oricarei democratii.
Libertatea trebuie insa dublata de constientizare. Altminteri, chiar daca liberi oficial, din punct de vedere juridic, riscam sa nu fim liberi psihologic, inauntrul nostru. Ne lasam manipulati de reclame, ne lasam manipulati de talk-show-uri, ne lasam influentati de filme si de spectacolele de divertisment. Suntem liberi sa decidem, insa nu avem mintea suficient de libera pentru a decide limpede.
Toate consideratiile de mai sus ma determina sa revin la intrebarea initiala: este suficient, pentru un ziarist, statutul de “caine al democratiei”? Daca facem anchete, daca publicam materiale incriminatorii, daca atragem atentia, argumentat si cu dovezi, asupra a tot soiul de matrapazlacuri puse la cale de catre politicieni, se cheama ca ne-am facut pe deplin datoria?
Ei bine, eu nu cred asta. Convingerea mea este ca jurnalistului ii revin responsabilitatea si sarcina de a scrie nu numai pentru a informa si a apara libertatile fundamentale ale omului, in cadrul lor juridic precis, ci si de a stimula gandirea libera si capacitatea cititorului de a-si exprima propriile sentimente si idei.
Oricat de mult am scrie despre politica si despre politicieni, nu cred ca ne istovim intr-atat incat sa nu mai putem misca stiloul pe hartie intru cautarea altor subiecte. Avem poate prea mult aceasta obsesie – a cititorului ca “cetatean”, uitand ca, inainte de a fi “cetateni”, suntem “oameni” si ca, pe cale de consecinta, ar trebui sa ne adresam cel putin in egala masura cititorului-om.
(sursa Revista de Interes general)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: