Adolf Merckle sau patologia banului

Adolf Merckle. 74 de ani, locul 94 in lume, cu o avere estimata la 9,2 miliarde de dolari. Pierde zeci de milioane in tranzactii bursiere, afacerile ii intra in declin si…
…si alege sa se arunce in fata trenului. Lucru care ii si reuseste. Sinucidere…
Cam cat de lipsit de spirit trebuie sa fii pentru a lua astfel de decizii? Psihologic, pot intelege foarte bine ce s-a intamplat cu mintea sa. Uman, insa, nu pot accepta. Nu ma intelegeti gresit, nu am ceva impotriva sinucigasilor din ratiuni religioase. Departe de mine acest gand. Chiar mi se pare o indecenta sa sari cu acuze in urma unui om ce si-a luat viata. Cum ai putea sti ce e in sufletul si in mintea unui om care recurge la o asemenea masura extrema?
Sunt persoane care sufera cumplit, fizic, biologic. Persoane care pur si simplu nu mai suporta chinul zilnic si aleg sa se elibereze de durere. Sigur ca nu este bine, sigur ca nu este de dorit, insa, uman, ii pot intelege si chiar accepta.
Sa-ti iei, insa, zilele pentru ca esti falit, asta nu mai pot accepta. Este cea din urma si cea mai graitoare dovada de inaderenta la spirit. Iarasi, nu sunt in nici un caz impotriva banilor, a averilor. Nu e nimic rau, in sine, in lux, in bunastare. Din contra, bunastarea si luxul iti permit sa fii mai relaxat(a), neducand grija bucatelor de pe masa, a zilei de azi si a zilei de maine.
Cu o singura conditie, insa: sa nu vezi in bani o dublura a fiintei tale! O dublura cu care sa te identifici apoi intr-atat incat, o data disparuta in ceata, sa te simti si tu totalmente disparut(a) in ceata!
Banii sunt minunati. Sunt poate, printre dumneavoastra, persoane care au citit in urma cu cativa ani editorialul intitulat “Iubirea de argint nu e desertaciune”. Acolo detaliam ceea ce aici doar prezint succint. In esenta, spuneam ca nu sunt de acord cu ideea conform careia “cei care iubesc banul sunt fatalmente damnati, pierduti si vrednici de ocara”. Nu, nu este asa! In general, este bine sa iubesti ceea ce folosesti. De ce ai uri ceea ce utilizezi? Ce sens are? Daca tot umblam cu banii nonstop, de ce nu i-am iubi? Care este problema?
Problema este aceeasi ca si in cazul iubirii savarinelor, a barbatilor/femeilor si a aerului rece. E minunat sa iubesti si sa mananci savarine (sau prajitura ta preferata). Dar excesul te poate duce destul de rapid catre hiperglicemie si chiar diabet. Aerul rece e binefacator pentru organism. Este bine sa fii calit(a). Insa daca stai, sa zicem, 8 ore in frig, la o coada, suportand o temperatura de minus 10 grade, atunci este foarte probabil sa te alegi cu o raceala zdravana! Cat despre iubirea orientata catre un barbat sau, dupa caz, catre o femeie, ce sa mai zic… Este cel mai frumos lucru. Insa daca devine obsesiva, nu va face decat sa ii faca si sa iti faca rau. Asa cum am cunoscut, cu ani buni in urma, un individ care, dupa ce a fost respins de femeia dorita, s-a apucat sa-i sparga sistematic acesteia cauciucurile, prezentandu-se apoi, dimineata, ca din senin, pentru a o ajuta sa-si repuna vehiculul pe roti!
Asa ca, revenind la discutia despre “iubirea de argint”, da, continui sa fiu de acord cu mine insumi (ce chestie!): nu e nimic rau in faptul de a iubi banii. Banii nu sunt “ochiul dracului”. Banii sunt, pur si simplu, ceva pentru care muncim (de ne cam sar capacele, e drept!) cu scopul de a-i folosi pentru a dobandi altceva. Atata tot! Iar daca este sa avem o problema, noi avem acea problema. Banii, saracii, nu au niciuna!
Nu ar fi corect sa spunem, in cazul enuntat mai sus, ca “pe Merckle l-au distrus banii”. Nu, Merckle s-a distrus singur. Merckle s-a autodistrus. Dovedind fara putere de tagada ca “intelepciunea nu vine neaparat o data cu batranetea”, in mod automat. Sa te sinucizi pentru ca ai pierdut chiar si miliarde… Ce prostie! De inteles, cand vorbim de astfel de oameni, dar – o mai spun o data – de neconceput! Absolut de neconceput! Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca oricum, orice s-ar fi intamplat mai departe, ar mai fi ramas, pentru sine si pentru intreaga sa familie, cu suficient de multi bani pentru ca nici el, nici acestia sa nu duca niciodata lipsa de nimic! …Asta deja e boala!
Exista o “patologie a banului”. Nu in sensul ca “banul imbolnaveste”, ci in sensul ca raportarea gresita, obsesiva la ban imbolnaveste. Iar acest Merckle este unul dintre cele mai ilustrative exemple in acest sens.
(sursa Revista de Interes general)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: