Delegarea autoritatii

Un capriciu sau o metoda reala de crestere a eficientei angajatilor?

Recent am telefonat unei companii care comercializeaza computere si m-am interesat cat m-ar costa o suplimentare de memorie pentru PC-ul meu. Am fost extrem de surprins cand vanzatoarea mi-a spus un pret care era mult mai mic decat cel la care ma asteptam. Am intrebat-o daca era sigura ca pretul e corect. A urmat o pauza. Probabil ca si-a dat seama ca imi daduse o suma gresita. Apoi, in loc sa se corecteze, m-a uluit spunandu-mi: „Stiti ceva? Aveti dreptate. Nu acesta este pretul corect, dar se incadreaza in valoarea-limita si pot sa va ofer serviciul la acest pret daca faceti comanda chiar acum“. In timp ce faceam comanda, imi spuneam: „Iata pe cineva care este imputernicit sa ia decizii in numele companiei, sa reactioneze imediat la situatii neprevazute, fara sa mai ceara aprobare“.
Ce inseamna delegarea autoritatii?
Imputernicirea (sau delegarea autoritatii) este un concept din domeniul managementului resur­selor umane care, in ultimii ani, a devenit popular in randurile managerilor generali din S.U.A. si Europa. Ideea este in aparenta simpla: angajatii unei organizatii, indiferent de nivelul la care actioneaza, sunt responsabili pentru propriile lor actiuni. Lor le-a fost conferita autoritatea de a lua decizii referitoare la munca lor, in ideea ca, daca li se da un anume grad de proprietate asupra muncii lor, sunt mai multe sanse sa-si indeplineasca atributiile bine. Ei isi multumesc clientii si participa din plin la viata organizatiei.
Necesitatea de a delega autoritatea nu vine din dorinta conducerii de a-i face pe angajati mai fericiti, cu speranta ca astfel vor fi mai productivi. Aceasta era valabil in anii ‘60, cand autoconducerea incepea sa prinda teren.
Astazi, imputernicirea se impune ca urmare a unor cerinte ale afacerilor, de importanta vitala pentru succesul companiei: reactia rapida la solicitarile clientiilor, interconexiuni functionale la diverse niveluri si nevoia de a profita de anumite situatii ivite pe parcursul desfasurarii activitatii, situatii care au un caracter local si sunt prea efemere sau prea numeroase pentru a permite un proces centralizat de luare a deciziilor. Daca imputernicirea inseamna a conferi putere de decizie, care sunt deciziile care trebuie sa fie luate de angajati? Raspunsul nu este simplu.
Aceasta a fost problema in multe programe bazate pe delegarea autoritatii. La nivel fundamental, raspunsul trebuie sa fie: „Orice decizie considera salariatul ca este oportuna la momentul respectiv“. Fara acest nivel de libertate de actiune, nu se poate spune cu adevarat ca salariatii au fost imputerniciti. In limite mai largi, salariatul trebuie sa fie cel care decide ce poate hotari de unul singur si cand trebuie sa apeleze la nivelurile ierarhice superioare.
Metoda nu e lipsita de risc, atat pentru salariat, cat si pentru manager. Angajatul este mai expus, iar managerul are mai putin control asupra situatiei. Este ceva caracteristic pentru organizatia care aplica delegarea autoritatii.
(sursa Revista de Afaceri, Bani si Profit)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: