Prostia in afaceri

Ati incercat vreodata sa desenati o harta (a Europei, de exemplu), fara ajutorul unui model? Este un experiment extraordinar de interesant: imediat dupa ce va apucati de treaba, va veti da seama cat de confuze sunt cunostintele voastre. Probabil, in cel mai bun caz, veti reusi sa trasati cu o anumita aproximatie conturul general al principalelor tari, dar in privinta natiunilor mai putin cunoscute vor incepe indoielile. Iar daca incercati sa stabiliti pozitia oraselor sau a autostrazilor care fac legatura intre aceste orase (chiar daca e vorba de unele foarte importante), confuzia va fi imensa.
Oricum, rezultatul acestui experiment – legat de informatii si de modul de fixare a acestora in memorie – va fi ca anumite zone vor fi destul de precise, altele mai confuze, altele complet goale, iar unele complet gresite. Daca faceti acest experiment in grup (incercati!), diferentele dintre hartile rezultate vor releva usor ce fel de studii au facut persoanele in cauza, unde au calatorit sau trait mai mult s.a.m.d.
Inchipuiti-va acum ca veti fi nevoit sa calatoriti prin Europa folosindu-va de harta pe care o ati facut-o: reusiti sa va imaginati ce dezastru ar fi? Orase care nu sunt unde trebuie, sosele care nu exista, rauri care va impiedica trecerea si despre care nu va aminteati ca exista… Cine s-ar aventura pe drum cu o harta de acest gen? Si daca ar fi vorba de Asia sau de America de Sud?

Ce este prostia?
Dintr-un motiv sau altul, ne simtim cu toti inconjurati de prosti: ni se pare prost angajatul care greseste cu ceva, prost functionarul ca ne incurca cu regulamente fara sens, prost taximetristul care nu respecta regulile de prioritate, prost politicianul care face o lege ce nu functioneaza… Deseori ni se par prosti colegii de la serviciu sau prietenii (ca sa nu mai vorbim de membrii familiei) si de multe ori, trebuie sa recunoastem, noi insine ne purtam ca niste prosti.
Totusi, se pare ca, in ciuda a atata prostie in care si prin care traim, ne va fi cam greu sa-i dam acesteia o definitie precisa. De fapt, adevarul este ca nu exista nimic care sa se poata numi “prostie”! Ca toate categoriile care implica o judecata (Ce este frumos? Ce este rapid? Ce este placut?), si prostia constituie o categorie absolut subiectiva, astfel ca aprecierea ei ca atare depinde strict de ideile si perceptiile noastre.
Dar, fiindca nu avem cum sa infruntam ceva despre care nu s-a precizat ce este, sa incercam sa stabilim un punct de pornire: ca o prima tentativa, definim “prost” un comportament caruia nu reusim sa-i dam o explicatie rationala. Iar maximul de prostie este atunci cand intalnim un comportament care produce o paguba fara sa aduca un beneficiu in alta parte.

Cum functioneaza prostia
Haideti sa ne intoarcem la harta de care am vorbit mai inainte. Ea se bazeaza pe o serie de informatii si pe o serie de relatii intre aceste informatii, pe care le folositi pentru a va stabili anumite strategii de comportament, in functie si de obiectivele pe care le aveti.
Practic: München este aici (cred), Budapesta este aici (cred), Bucuresti aici (cred) si este o autostrada intre Bucuresti si Budapesta (cred), apoi una intre Budapesta si München (cred), care trece prin Viena (cred). Asa ca, daca obiectivul meu este sa ajung la München, voi alege traseul care trece prin Budapesta si Viena. tinand cont de ceea ce “cred” si de ceea ce “vreau”, aceasta alegere mi se pare absolut fireasca.
Dar, sa presupunem ca eu vad pe cineva care, dupa ce a zis ca vrea sa ajunga la München, alege un traseu prin Varsovia, Berlin si Paris. Pentru mine asa ceva ar fi un lucru complet stupid. Si si mai stupid si mai deranjant mi s-ar parea daca as fi in masina cu persoana respectiva si as dori sa ajung cat mai repede la München. Si acum, atentie! Eu cataloghez actiunea celeilalte persoane drept “prostie” deoarece ma bazez pe doua prejudecati:
1. Ca aceasta persoana are in cap aceeasi harta pe care o am si eu;
2. Ca are acelasi obiectiv de a ajunge la München cat de repede.
Poate ca acest sofer “prost” este convins ca Varsovia, Berlin, Paris si München se afla intr-o singura linie dreapta! Sau poate ca vrea sa se intalneasca cu o prietena la Berlin (si cu alta la Paris…). Asa ca ceea ce noi numim “prostie” nu este altceva decat o “harta mentala” diferita (pe care noi nu o cunoastem) si/sau un obiectiv diferit (pe care, din nou, noi nu il cunoastem).
Fiecare dintre noi are in cap o “harta” a realitatii si niste obiective pe care vrea sa le atinga. “Harta realitatii” noastre are foarte multe carateristici comune cu cea pe care am incercat sa o desenam: niste parti sunt destul de precise, altele confuze si vagi, altele complet goale si altele (despre care poate ne simtim foarte siguri) complet gresite.

Concluzie
In momentul in care ne confruntam cu ceilalti, trebuie sa verificam INAINTE ca avem aceleasi sisteme de valori cu cei cu care interactionam si mai ales sa verificam ca avem aceleasi obiective si aceleasi modalitati de a le atinge.
Si, pentru ca aceasta lume “proasta” sa ni se para mai putin “proasta”, atunci cand cineva  ni se pare complet “prost”, de ce nu incercam sa ne intrebam, inainte de a-l cataloga drept “prost”, cum este harta lui si ce fel de obiective are el?

(sursa )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: