The Observer: Revolutia din ’89, cea mai misterioasa cadere de regim de dupa Razboiul Rece

Coruptia din Romania, consfiintita si de rapoartele Uniunii Europene, a fost consolidata de „falsa” revolutie din 1989,care a facut loc afacerilor nomenclaturistilor, dar si de o anumita complicitate a Occidentului, caruia i-au convenit privatizarile avantajoase de dupa 1989, relateaza The Observer.

Ed Vuliamy, reporter la saptamanalul britanic The Observer, care a venit in Romania in 1989, s-a reintors dupa 20 de ani pentru a „analiza consecintele celei mai misterioase caderi de regim de dupa Razboiul Rece”. Pentru articolul sau despre Revolutia de la Bucuresti din decembrie ’89, el a stat de vorba cu unul dintre soldatii care l-au impuscat pe Nicolae Ceausescu, cu un fost curator la Muzeul de Arta, cu Ion Caramitru, dar si cu la fratele lui Miron Cozma, relateaza NewsIn.

In ziua de Craciun din anul 1989, dictatorul roman Nicolae Ceausescu si sotia sa Elena au fost executati prin impuscare dupa un proces care a durat mai putin de doua minte, isi incepe articolul Vuliamy, care se intreaba apoi daca evenimentele din acele zile au fost cu adevarat o revolutie sau o lovitura de stat. De altfel, titlul articolului este dat de un citat din Ion Iliescu, reprodus de unul dintre interlocutorii romani ai ziaristului britanic: „Era imposibil sa avem o revolutie in Romania. Asa ca a trebuit sa fie inscenata”.

Dorin-Marian Carlan este unul dintre cei trei barbati care l-au executat pe „comunistul megaloman” Ceausescu, in decembrie 1989. „Carlan si-a golit munitia din Kalasnikovul AK-47 in cuplul prezidential, dupa ce acestia au fost prinsi de revolutionari. Momentele de dupa executie au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovada pentru Romania si lumea intreaga ca o era s-a incheiat, ca cea mai turbulenta si violenta revolutie dintre evenimentele care au dus la caderea comunismului in statele din Europa de Est si-a atins obiectivul”, reaminteste ziaristul britanic.

Totusi, comenteaza Ed Vuilamy, „revolutia nu a fost ceea ce parea a fi, o revolta populara impotriva unui dictator, in care armata s-a alaturat populatiei. (…) Povestea lui Carlan sugereaza ca a fost mai degraba o lovitura de stat condusa de cel ce i-a urmat lui Ceausescu, Ion Iliescu”.

Reporterul de la The Observer s-a intalnit in luna mai cu Dorin-Marian Carlan la Bucuresti. Aici, acesta i-a marturisit: „Am stat pe cadavrul lui Ceausescu dupa ce l-am omorat, pentru ca nu mai era loc in elicopterul (cu care trupurile celor doi au fost transportate la Bucuresti – n.red.). Era cald inca si sangele lui s-a imprastiat peste pantalonii mei de camuflaj. (…) Am simtit ca am avut un rol in istorie. Stiam totul despre revolutia franceza, despre ghilotina, si am simtit ca fac ceva similar. Dar nu mi-a convenit. Procesul a durat un minut si 44 de secunde, iar executia mai putin de zece minute. (…) Ceausescu era comandantul meu suprem, am fost antrenat sa-l protejez cu orice pret, nu sa-l omor”, povesteste Carlan, citat de Vuilamy.

Fostul ofiter roman i-a povestit reporterului cum s-a desfasurat ziua de 25 decembrie, cand sotii Ceausescu au fost judecati la Targoviste si cum generalul Victor Stanculescu l-a ales pe el, alaturi de un capitan si de un sergent, sa execute cuplul prezidential, mai intai pe Nicolae, iar apoi pe Elena Ceausescu. Cei doi „plangeau ca niste copii” cand au iesit din camera de judecata, spune Carlan, care isi aminteste ca Elena Ceausescu le-a cerut ca macar sa fie ucisi impreuna, nu pe rand.

„Erau langa zid. (…) (Nicolae Ceausescu – n.red.) s-a uitat fix in ochii mei si a strigat: ‘Traiasca Republica Socialista Romania! Istoria ma va razbuna!’ Iar apoi a inceput sa cante un fragment din Internationala. Atunci a venit ordinul, iar toti trei am inceput sa tragem de la sold”, a relatat Carlan. „Nicio miscare de-a noastra din acea zi nu a lasat vreo dovada scrisa. Omul pe care l-am omorat era dictatorul pe care toti il urau si totusi m-au persecutat mereu de atunci. Iliescu nu ma place, presa ma acuza cumva pentru incorectitudinea procesului si pentru ca am tras toata munitia. Politicienii s-au tinut departe de tot si eu am fost concediat din Ministerul Apararii in 1998. (…) Sunt acum avocat, dar sunt rupt de societate, traiesc la limita, un fel de oaie neagra care ofera consiliere juridica”, a continuat Carlan. „Si este un dar de la D-zeu ca inca sunt in viata ca sa spun povestea”, adauga el.

O alta persoana intervievata de Ed Vuilamy este Codruta Cruceanu, pe care a intalnit-o si in timpul vizitei sale din 1989. La acel moment, Cruceanu era curator la Muzeul National de Arta. Reporterul The Observer isi aminteste ca, la o saptamana dupa executia lui Ceausescu, privea prin gaura facuta de un obuz de artilerie in zidul muzeului si vedea tancurile trecand peste daramaturi si oamenii care le dadeau flori soldatilor. Parea, potrivit lui Vuilamy, „un razboi de demult, dintr-un film alb-negru”.

In mai 2009, Cruceanu si Vuilamy s-au intalnit din nou la Bucuresti. „Inca nu stim tot adevarul si ma intreb daca-l vom sti vreodata. Sunt prea multi oameni in viata in interesul carora este mai bine sa nu stim niciodata cine s-a luptat cu cine si de ce. Ceea ce stim insa este ca, intr-o anumita masura, a fost o piesa de teatru – o inscenare”, marturiseste Cruceanu.

Ziarisul de la The Observer subliniaza faptul ca, desi revolutia din Romania a fost cea mai dramatica dintre toate celelalte lansate impotriva comunismului in urma cu 20 de ani, a fost si cea mai misterioasa, contradictorie si duplicitara, marcata de „violente teribile si crime” de-a lungul mai multor zile, chiar si dupa executia cuplului de dictatori, iar numarul deceselor este inca necunoscut. „Nimeni nu se indoieste ca a fost o revolta populara curajoasa. Ceea ce nu este explicat inca este cine i-a manipulat si de ce. Cine a tras in cine? Si ce faceau Iliescu si generalii loiali lui in spatele scenei? A ramas, dupa doua decenii, impresia ingrozitoare ca lupta a fost planuita, iar revolutia a fost o fatada”, comenteaza Vuliamy.

Reporterul subliniaza vorbele lui Cruceanu, potrivit carora Iliescu a sugerat la un moment dat ca revolutia din Romania a trebuit sa fie inscenata. „Dintre sutele de discursuri pe care Iliescu le-a rostit de atunci, mi-a ramas in memorie unul in care spunea: ‘Intr-o tara ca Romania, o revolutie era imposibila, asa ca a trebuit sa fie inscenata’. Aici a fost cel mai aproape sa recunoasca ceea ce toata lumea crede sau stie ca s-a intamplat”, remarca fosta curatoare.

Vuilamy isi indreapta atentia si spre cel care a anuntat la postul public de televiziune vestea mortii lui Ceausescu – Ion Caramitru – si isi aminteste ca s-a intalnit de multe ori cu el pe holurile Televiziunii Romane, acesta fiind implicat in nesfarsitele dezbateri despre viitorul tarii. Doua decenii mai tarziu, in iunie 2009, reporterul si acum directorul Teatrului National Bucuresti se intalnesc din nou. „A fost o revolutie populara, dar poporul a fost tras pe sfoara (…) Noi eram romantici, nu aveam nicio legatura cu cei de la putere. In decurs de un an, era mai mult decat evident ca o factiune a inlaturat alta, probabil in contact direct cu Moscova, unde Gorbaciov isi daduse seama ca sistemul lui Ceausescu se va prabusi. Institutiile care au condus tara au ramas aceleasi, dar cu alte nume. In mod tragic, mai multi oameni au murit dupa executia lui Ceausescu decat inainte. Daca as fi Iliescu si as crede in Dumnezeau, mi-ar fi frica de judecata lui in legatura cu cei ucisi”, i-a declarat Caramitru reporterului de la The Observer.

„Minciuna a lasat in urma un hibrid ciudat: o tara care a imbratisat sistemul capitalist de piata, dar care era condusa inca de vechea garda. Mostenirea este reflectata intr-un raport din 2008 al Uniunii Europene, care arata ca Romania este a doua cea mai corupta tara din blocul european, dupa Bulgaria”,
scrie reporterul The Observer.

„Actualul presedinte, Traian Basescu, a incercat sa curete sistemul, dar rezistenta Parlamentului a fost prea mare, asa cum spune unul dintre consilierii din Ministerul Justitiei de la acel moment, Laura Stefanescu: ‘Singura noastra victorie a fost ca nu a existat nicio infrangere si ca imunitatea clasei politice nu a devenit si mai mare. Romania este ca sistemul bancar international: regulile exista numai pentru oamenii cinstiti; pentru cei corupti, nu exista niciuna'”, scrie The Observer.

Ed Vuliamy il citeaza si pe Matei Paulin, un bancher care a crescut in strainatate, dar s-a intors in Romania dupa 1989, potrivit caruia fenomenul coruptiei a fost consolidat nu numai de falsitatea „revolutiei”, ci si de „complicitatea Occidentului in procesul de privatizare” care a urmat dupa caderea regimului comunist.

„Inainte de 1989, erau mai multe factiuni in sistemul comunist. Acum, dupa ceea ce eu cred ca a fost mai degraba un ‘regicid’ decat o lovitura de stat si cu atat mai putin o revolutie, aceleasi factiuni exista in ceea ce pare a fi un sistem de piata, dar care este in realitate un stat putred, care a vandut proprietati precum banca nationala, Petrom si activitati substantiale de foraj, la o fractiune din valoarea lor de piata, unor companii din Franta, Austria sau alte tari, pur si simplu pentru a-si apara pozitiile politice. Puterile occidentale si corporatiile s-au alaturat acestui proces cu buna stiinta”, spune Paulin.

La scurt timp dupa ce Iliescu a preluat conducerea tarii, au inceput si demonstratiile impotriva acestuia. Intre 1990 si 1992, (manifestantii – n.red.) au fost atacati in mod repetat de minerii din Valea Jiului. Minerii erau mobilizati de liderul sindicalist Miron Cozma, un fidel inrait al lui Iliescu. Minerii au devastat sediile partidelor conservatoare, au spart capetele studentilor care manifestau, rezuma Ed Vuliamy. Miron Cozma a fost ulterior arestat pentru rolul sau in demonstratiile minerilor, dar gratiat de Iliescu si eliberat in 2004. In prezent, fratele sau, Tiberiu este liderul adjunct al sindicatului minerilor.

„Am fost martorii unei distrugeri voite a industriei romanesti a carbunelui. (…) Cand ati venit ultima oara aici, 47.000 de oameni lucrau in mine; acum sunt mai putin de 11.000”, ii spune Tiberiu Cozma lui Vuilamy. In prezent, carbunele este importat de Romania din Rusia, Ucraina si Africa de Sud, desi minele inchise functionau foarte bine, sustine fratele fostului miner.

Ed Vuilamy subliniaza degradarea industriei romanesti a carbunelui si otelului, dand si exemplul Sidex Galati, detinuta acum de compania lui Lakshmi Mittal, care „amputeaza fabrica bucata cu bucata”, dupa cum a spus liderul unui sindicat independent.

„In concluzie, Romania a fost cea mai vulnerabila dintre toate tarile comuniste fata de mitul Occidentului, considerat un paradis material, fata de cultura mall-ului si fata de masurarea succesului in functie de telefonul mobil. (Aceste mituri – n.red.) sunt deosebit de puternice aici, poate pentru ca toate s-au intamplat atat de brusc, chiar si pentru clasele educate. A fost facut mult rau, atat Romaniei, cat si Occidentului, asa cum putem vedea in criza cu care ne confruntam acum: pentru ca Occidentul a inceput sa creada in cateva dintre propriile noastre iluzii despre el, in falsele noastre asteptari despre ceea ce parea el sa promita in 1989. Un moment care pare sa fie din alta viata si, in acelasi timp, parca s-a intamplat ieri”
, conchide Ed Vuilamy, citand-o pe Codruta Cruceanu.

(sursa www.9am.ro)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: