Evaluarea si promovarea personalului

O modalitate principala de valorificare a rezultatelor evaluarii personalului o reprezinta promovarea sa. In esenta, prin promovare intelegem ansamblul proceselor prin care se atribuie personalului din cadrul firmei posturi manageriale situate pe un nivel ierarhic superior, precum si gradatii sau clase mai mari in cadrul aceluiasi post.

Posturile obtinute prin promovare incorporeaza, de regula, sarcini si competente, responsabilitati calitativ superioare, ceea ce se reflecta in rolul sporit pe care il joaca in ansamblul societatii comerciale sau regiei si intr-o salarizare mai mare.

Criteriile de promovare a personalului principal sunt aceleasi ca si la selectionarea sa: studiile, vechimea in munca, postul detinut anterior si calitatile, cunostintele, deprinderile si aptitudinile. In functie de modul cum sunt utilizate criteriile de promovare in firmele contemporane se manifesta trei tendinte principale.

1. Promovarea pe baza varstei si a vechimii in munca.

O astfel de tendinta absolutizeaza rolul experientei, considerandu-se ca trecerea anilor determina in mod automat o amplificare a potentialului salariatilor. Aceasta abordare este specifica firmelor mici, in care tendintele conservatoriste sunt foarte puternice. In general, in ultimii ani se constata o diminuare a numarului de firme care acorda prioritate absoluta varstei si vechimii, datorita caracterului sau nestimulator, tensiunilor pe care le genereaza direct, in special in randul tineretului.

2. Promovarea pe baza rezultatelor este tendinta cu cea mai larga raspandire.

Punctul forte al acestei tendinte este utilizarea de criterii de promovare verificabile, neatacabile, bazate pe comensurarea rezultatelor trecute, element deosebit de important pentru evitarea aparitiei de situatii conflictuale. De asemenea, promovarea pe baza rezultatelor este stimulatorie pentru personal in sensul indeplinirii la un nivel superior a sarcinilor atribuite, ceea ce are importante implicatii pozitive in indeplinirea obiectivelor curente.

3. Promovarea pe baza potentialului personalului reprezinta tendinta care se manifesta in managementul personalului din firmele moderne.

Promovarea de acest tip are in vedere calitatile, cunostintele si deprinderile personalului, abordate in evolutia lui, in perspectiva. Cu alte cuvinte, se promoveaza cu prioritate acei salariati care, tinand cont de nivelul lor de pregatire actual, de receptivitatea la nou, de capacitatea de efort, de pregatirea de baza, de capacitatea de adaptare, de simtul previzional, prezinta potential actual sau latent, de natura sa corespunda cerintelor mai complexe ale unor posturi superioare.

Promovarea pe baza potentialului prezinta multiple avantaje: favorizeaza dezvoltarea rapida a personalului, asigura valorificarea operativa a talentelor deosebite, creeaza o atmosfera stimulatorie in cadrul personalului, mai ales cel tanar.
Adesea, promovarea are un caracter subiectiv, ceea ce se reflecta negativ asupra functionalitatii si performantelor unei firme.
La majoritatea societatilor, performanta individuala se analizeaza plecand de la rezultatele obtinute de un salariat, de un grup, serviciu sau organizatie. Evaluarea performantelor consta in aprecierea gradului in care salariatii isi indeplinesc responsabilitatile ce le revin, in raport cu postul ocupat.

–  caracteristicile personale (aptitudini, comportament si personalitate);
–  competenta (cunostinte pentru exercitarea atributiilor postului);
–  caracteristicile profesionale (vigilenta, disponibilitate, autocontrol);
–  preocuparea pentru interesul general al firmei;
–  adaptabilitatea la post;
–  capacitatea de decizie;
–  capacitatea de inovare;
–  spiritul de echipa;
–  comunicare (receptarea si transmiterea informatiilor).

Criteriile se compara cu standardele, care reprezinta nivelul dorit al performantelor. Standardele de performanta, ca elemente de referinta in aprecierea rezultatelor, permit evidentierea gradului in care au fost indeplinite activitatile.
Standardele de performanta stabilesc ce trebuie sa faca o persoana si cat mai bine.

Aceste caracteristici sunt definite prin urmatorii indicatori:

–  cantitate (cat de mult sau cat de multe);
–  calitate (cat de bine sau cat de complet);
cost (care va fi cheltuiala implicata);
–  timp (cand va fi realizat obiectivul);
–  utilizarea resurselor (ce echipamente/materiale vor fi utilizate);
–  mod de realizare (cum vor fi realizate activitatile).

(sursa Revista de Management de la A la Z)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: