Mita in afaceri

„Omul trebuie sa-si intretina mereu prieteniile“, se spune. Dar ce se intampla atunci cand aceasta afirmatie presupune mai mult decat un simplu cadou sau favor, expresie a respectului si prieteniei, si se transforma intr-o conditie sine qua non pentru ca un intreprinzator sa poata desfasura o afacere? Vorbim atunci despre mita.

Mita in afaceri poate fi definita ca un stimulent menit sa influenteze un oficial sa actioneze necorespunzator in exercitiul obligatiilor sale. Iata cateva exemple: oferirea preferentiala a unui contract, „imblanzirea“ conditiilor de acordare a licentelor sau a celor de aplicare a impozitelor, acordarea unui tratament favorabil in schimbul unei atentii.

Exista insa si multe cazuri de asa-zisa mita in care intentia nu este de a influenta functionarii oficiali ca sa se comporte necorespunzator sau sa faca ce nu se cuvine, ci, dimpotriva, sa-i determine sa faca ceea ce ar trebui sa faca in mod normal. Adica sa elibereze la timp documente corecte, sa ofere servicii normale sau, in general, sa-si indeplineasca sarcinile obisnuite de serviciu. Aceste plati sunt numite „stimulente“, „comisioane“ sau „atentii“, pentru ca in unele societati acesta este scopul lor – sa unga masinaria afacerii si sa-i mentina rotitele in functiune.

Mita sau raspuns la santaj?

Uneori este vorba mai curand de santaj decat de oferire de mita. Mai multi conducatori ai unor firme din Italia, de la industria de automobile pana la cea a modei, au sustinut ca su­mele platite regulat de-a lungul anilor unor politicieni locali si nationali nu erau mita. Era vorba de plata unui santaj, intrucat  aceasta era singura posibilitate de a continua o afacere in societatea italiana. Astfel se poate recunoaste diferenta clara intre a oferi de bunavoie mita, ca un stimulent pentru tratament preferential necinstit, si plata unui santaj, pur si simplu ca o conditie pentru a putea desfasura activitatea legitima intr-o anume societate. Este interesant de notat faptul ca in raportul sau din 1977 asupra acestui subiect, Camera Internationala de Comert observa: „Adevarul e ca de multe ori mita este o reactie la santaj. In multe tari, intreprinderile au fost de nenumarate ori puse in situatia sa aleaga intre a ceda santajului sau a iesi din afaceri“.

O astfel de analiza ne poate permite sa identificam conditiile in care plata mitei, cum ar fi contributiile personale sau politice fortate – care reprezinta efectiv un santaj, poate uneori sa fie justificata din punct de vedere etic. Oricum, de obicei se apeleaza la ea numai cand nu mai exista alta solutie. De aceea, s-ar putea sa nu aiba consecintele daunatoare ale celorlalte cazuri de mita – respectiv cumpararea unui tratament preferential care nu se bazeaza pe calitatea produselor, subminand astfel concurenta, principiile si asteptarile pietei.

(sursa Revista de Afaceri, Bani si Profit)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: