O intamplare adevarata cu actorul Bob Hope

In 1938, compania producatoare de pasta de dinti Pepsodent i-a oferit lui Bob Hope un contract exclusiv pentru un radioshow.

Hope a acceptat si s-a apucat de treaba: a adunat un staff compus din scriitori consacrati in radio, regizori si actori, plus o orchestra si un trompetist celebru, Jerry Colonna, si a pus pe picioare un show ce se anunta un mare succes.

Au trecut insa 10-12 saptamani de repetitii pana cand Hope s-a declarat satisfacut de nivelul rasetelor din studio. (Radioul era inca la inceput si nu exista o metoda de evaluare a audientei. Singurul criteriu de apreciere consta in reactia publicului din studioul de inregistrare. Abia ulterior a aparut o companie de analizare a ratei de audienta numita Hooper Ratings, dar care in momentul lansarii emisiunii facea abia primii pasi in domeniu.)

Show-ul s-a difuzat apoi in mod regulat, fara intrerupere, si de fiecare data cand Bob Hope ii intreba pe cei de la Pepsodent daca sunt satisfacuti de rezultate, daca nivelul vanzarilor a crescut in urma difuzarii spectacolului, raspunsul suna destul de simplu: „Da, este in regula”, lucru care-l facea pe actor sa creada ca ei nu sunt tocmai multumiti.

Intr-o zi, cam la un an de la lansarea spectacolului, vedeta a fost abordata de un barbat care juca golf la acelasi club. „Bob, vreau sa-ti multumesc”, i-a spus acesta. Hope s-a gandit ca este doar un admirator, i-a multumit si a vrut sa treaca mai departe. „Nu”, i-a spus respectivul, „vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai facut milionar”. Bineinteles, Bob n-a inteles nimic si a cerut detalii.

A aflat astfel ca omul conducea o mica fabricuta de ambalaje mostenita de la tatal sau, care avea printre clienti si firma Pepsodent. „Cam acum 6 luni, Pepsodent si-a dublat comenzile de cutii pentru pasta de dinti, iar o saptamana mai tarziu si le-a triplat”, i-a povestit acesta lui Hope. „Atunci am renuntat la celelalte contracte si am inceput sa lucrez doar pentru Pepsodent. Si am devenit milionar. Bob, iti multumesc inca o data.”

Hope a ramas interzis. Nimeni de la Pepsodent nu-i spusese despre aceasta explozie a vanzarilor, doar o intamplare l-a facut sa afle cat de buna era emisiunea sa si ce audienta extraordinara avea. Asa ca, dupa un timp, cand a venit momentul reinnoirii contractului, Bob Hope a negociat una dintre cele mai mari cresteri de onorariu din istoria radioului. Si el n-a uitat niciodata aceasta lectie: in decursul anilor, a avut grija ca numele sau sa fie asociat cu al celor mai mari sponsori, ale caror produse le recomanda entuziast in reclamele radio-TV.

Alti actori de talia sa au considerat ca acest lucru reprezinta o degradare a statutului lor de vedete, dar Hope nu s-a aliniat acestei pareri. Dupa Pepsodent, el a lucrat pentru Crysler, apoi pentru Texaco – o relatie care i-a adus, in 1974, 4 milioane de dolari pentru un contract de 5 ani (o suma nemaiauzita la acea data).

Iar in anii ’80 el a primit 3 milioane de dolari de la compania Soothvestun Bell Telephone pentru promovarea cartii lor de telefon, lucru care a insemnat trei zile de filmare. In California, a facut numeroase clipuri publicitare pentru firma Cal Fed Bank, al carui actionar majoritar era. Ultima sa aparitie la televizor, la varsta de 95 de ani, a fost intr-o reclama pentru K’Mart.

Si totul s-a intamplat deoarece un producator de cutii de carton i-a spus „Multumesc” cu zeci de ani in urma. Uneori, cele mai bune lectii le primim de unde ne asteptam cel mai putin.

(sursa Revista Omului de Afaceri)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: